La naiba, la naiba, la naiba! Mintea mea este paralizata de soc! Nu ma pot gandi la nimic altceva. A pornit de la o conversatie cu o prietena ce mi s-a dat o informatie ce m-a facut putin suspicioasa. Incep sa tremur involuntar, ma apuc sa imi pregatesc cu gesturi mecanice o ceasca de ceai. Lavanda, da, de asta am nevoie acum, de ceva care sa ma calmeze. Nu imi vine sa cred! Mintea mea refuza sa accepte informatia desi durerea surda din piept este prezenta. I-am pus si eu iubitului cateva intrebari inocente, menite sa elucideze misterul. Nu banuniam nimic. Cum am putut sa fiu atat de oarba, de surda, de proasta?Imi aprind tigara, ma lasasem de fumat pana am gasit dovada "iubirii" lui. In momentul asta nici nu conteaza, am prea mare nevoie de orice m-ar putea alina. Nu imi pot potoli setea de informatii oribile. Vreau sa stiu cat mai multe, incerc sa aflu de cate ori, cand si de ce. Imi dau seama ca sunt masochista, ca imi fac rau singura, dar nu ma pot opri. Ma intreb ce vede la ea, pierd minute in sir studiind-o pe ea. O femeie banala, destul de vulgara, cu un corp frumos si o fata nu chiar atat de frumoasa. O detest. Prin ceata furiei mele imi dau seama ca ea nu este vinovata, ca nu ea se uita atat de pierdut in ochii mei promitandu-mi ca nu ma va rani niciodata cu buna stiinta. Nemernicul! Acum doua zile imi spunea ca sunt atat de rara si de pretioasa incat tot ce isi doreste sa e sa ma protejeze si iubeasca. La naiba, la naiba, la naiba cu el, cu ea, cu toate!
Macar daca as intelege de ce. Nu vad niciun rost, niciun sens al aventurii lui. Poate o iubeste, poate inseamna ceva pentru el. Atunci cu mine cum ramane? M-a mintit mereu? Nu pot crede asta! Este posibil sa iubesti doua persoane in acelasi timp? Caut cat pot de obiectiv vreo asemanare intre noi, nu exista! Am ajuns la a cincea tigara. Ma intreb de cate ori inainte a mai facut asta, ce am facut sa merit toata mizeria asta. Ma doare capul. El poate este cu ea si eu acum sunt cu cancerul in mana. Furia ma consuma, imi simt vuietul sangelui in urechi. Sunt strigata, nu stiu cine o face, dar nu imi pasa, nu este momentul acum. Lumea se poate duce naibii, eu sunt incapabila sa fac ceva in afara de a simti durere.
Pun mana pe telefon si cand ii vad numarul, numele, el fiind ultimul meu apel inregistrat furia mea explodeaza. Ma abtin cu greu sa nu il arunc, sa nu il sparg de perete, simt nevoia de a face ceva bucatele mici. Lumea mea interioara se sparge, la fel de bine as putea sparge o cana. A saptea tigara si a treia cana cu ceai. La naiba, n-are nici un efect. Imi sun prietena cea mai buna. Dupa ce inchei apelul nu stiu ce m-a infurie mai rau: infideliteatea lui sau gramada de rahat cu care incearca orice femeie sa consoleze pe alta: nu te merita, vei gasi ceva mai bun, linisteste-te! Fantastic, as face-o daca as stii cum! La naiba si cu prietenele, nu mai sun pe nimeni pana nu sunt suficient de sigura pe situatie.
La naiba, acum cum va trebui sa reactionez? Sa il confrunt? Sa ii spun la revedere in liniste? Oare exista vreun cod al bunelor maniere in despartiri? Sunt prea obosita sa vreau sa fac asta, nu vreau decat sa uit totul ca pe un cosmar hidos. Oare daca pretind ca nu s-a intamplat, m-as putea odihni? A unsprezecea tigara, lacrimile incep sa imi curga. Plang pana obosesc, ma doare capul, am ochii umflati si nasul rosu. Ma simt ireal de calma, un perfect vid emotional. Azi voi dormi, maine voi avea discutia cu el, cea in care ii voi spune adio. De poimaine voi avea grija de mine si voi re-invata usor usor sa fiu fericita. Sunt puternica, stiu ca pot sa o fac! Dar azi nu, azi mai am lacrimi de plans pentru iubirea care trebuia sa fie si n-a fost!
P.S. Daca ai inselat vreodata sau daca te gandesti sa o faci, aminteste-ti cata durere poate provoca decizia ta. Alege despartirea in locul unui jonglerii periculoase cu sentimentele oamenilor!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu