RSS

joi, 2 iunie 2016

Dragul meu


 
      Am vrut de atatea ori sa iti scriu, sa iti vorbesc, dar niciodata nu am reusit sa trec de primele doua cuvinte. Dragul meu, ce ti-as putea spune? Sunt doar un ocean de emotii si incerc cu disperare sa fac putin ordine in haosul lor.

      Tu esti mereu suspicios, asta imi amintesc prea bine, ce ti-as oferi eu? Tot ce mi-am dorit a fost sa ma lasi sa te iubesc, sa iti ofer toata caldura mea si sa fac din afectiunea mea un scut intre lume si tine. Da, am vrut atat de mult sa iti protejez sufletul bun si atat de ranit. Tot ce am visat vreodata a fost sa iti tin gandurile in palme si sa te protejez asa cum un hot isi apara comoara ascunsa. Dar tu mi-ai inteles iubirea ca mila, mi-ai respins-o din orgoliu. Te-am iubit cu intreaga fascinatie a omului care isi intalneste oglinda sufletului sau si cu toata spaima femeii ranite de prea multe dezamagiri. Sunt sigura ca ai banuit ceva, dar ai respins ideea ca una nebuneasca. Ai preferat sa iti spui ca probabil eu joc vreun soi de sah bolnav cu inima ta.

       Ti-as putea spune ca imi lipsesti, dar ce rost are? Mi-ai explica in detaliu cum nu te cunosc, cum nu stiu nimic despre tine. As zambi tandru vazandu-ti ignoranta, tu, iubitul meu cel rational, n-ai stii sa iti asculti inima, de pomana isi susura ea soaptele. Ti-as putea explica cum te cunosc. Nu stiu ce iti place sa mananci la pranz si care este marca ta preferata de aftershave, nu stiu toate nimicurile din care e formata ziua, dar iti cunosc sufletul, ti-l inteleg mai bine decat poti sa ti-l intelegi tu. Ai uitat, scumpule, ca mi-ai dat in atatea nopti amintirile tale, franturi de povesti ce acum traiesc in mine. Te cunosc atat de bine, dragule, pentru ca tu te urasti pe tine, iar eu te iubesc. Acolo unde tu vezi doar intuneric, eu vad si lumina. N-am nevoie sa stiu fiecare amarat de detaliu, iti cunosc sufletul atat de asemanator cu al meu. Stiai ca uneori ma gandesc cum as reactiona eu intr-o anumita situatie ca sa iti anticipez reactiile? Niciodata nu m-am inselat, nu am fost niciodata vrajitoare, doar o femeie al carei suflet l-a recunoscut pe al tau ca pe o jumatate lipsa. Ti-as putea vorbi despre legaturile emotionale profunde pe care le-am creat amandoi, dar pe care doar eu le-am acceptat. Ce sens are? Pentru tine viata este facuta din amintiri si obiecte familiare, pentru mine din emotii si sperante.

       Acum ma intreb ce rost au toate cuvintele. Nici macar unul. Tot ce imi doresc este sa imi pun capul pe umarul tau intr-o tacere deplina, rupta de lume si in liniste. N-as vrea sa iti vorbesc, n-ar trebui sa imi spui un cuvant, doar sa ma tii in brate si sa ma saruti, as intelege din asta mai mult decat orice cuvant mi-ar putea releva. La revedere, dragule, nu adio, stiu ca ne vom revedea din nou. Tu inca fugi, eu deja stiu ca nu pot fugi de conexiunea mentala dintre noi si ca sunt condamnata sa o caut in orice alt barbat pe care il intalnesc. Te las si pe tine sa gresesti cum am facut-o si eu de atatea ori pana vei intelege....

1 comentarii:

Anonim spunea...

superb spus

Trimiteți un comentariu