Sinceritate sau diplomatie?

        Toata lumea ridica sinceritatea la rangul de virtute suprema. Facebookul este plin de citate, imagini cu diverse floricele stralucitoare pe care inevitabil apare si cuvantul sinceritate. Paginile domnisoarelor atragatoare fizic sunt pline de reprosuri la adresa persoanelor nu atat de inzestrate de natura si, evident, nesincere. Nu spun ca sinceritatea nu este importanta, din contra, este vitala, dar nu sinceritatea tip "dat cu oistea in gard".

        Incepe sa ma irite momentul in care ceri o parere, un sfat sau pur si simplu discuti si auzi un "sincer?", moment in care stii ca va urma sa auzi cel putin o remarca lipsita de delicatete, daca nu o marlanie. Nu, dragii mei, in cazul asta nu vreau sa aud nimic sincer. Vreau sa aud ceva onest si cu putin respect fata de sentimentele mele. Nu imi place absolut deloc sa fiu mintita, dar nu am nevoie de o sinceritate brutala care ma va face sa ma simt de doi bani. De exemplu: da, stiu ca am picioare groase, fundul mare, vad si eu ca am cearcane adanci si astazi nu este una dintre zilele mele bune, dar nu am nevoie sa aud "sincer? azi arati foarte rau, ce e cu tine?".

Pregatire pentru intalnire

     Nu stiu cum va comportati voi, dar pe mine o invitatie in oras din partea tipului pe care il visez de cateva saptamani ma arunca intr-o frenezie greu de controlat. Desi am stabilit ca vine sa ma ia de acasa pe la ora 8, deja de cateva ore bune ma agit prin casa si nu prea sunt semne ca ma voi opri in viitorul apropiat.

    Emotiile mele sunt atat de contradictorii incat nu reusesc sa fac nici macar o ordine relativa in ele. Sunt atat de entuziasmata incat imi vine sa dansez prin casa sau sa sar intr-un picior. Ce pot sa spun, mi-a fost dor de el si simplul gand ca va fi din nou atat de aproape de mine, ca ma va tine in brate si saruta, ma face sa visez cu ochii deschisi vreo jumatate de ora (deh, cine a avut o relatie la distanta intelege in mod sigur ce simt)! Iar in mijlocul contemplarii fascinatiei mele pentru ochii lui albastrii incepe panica care pleaca de la o banala intrebare ca"eu cu ce ma imbrac?" si care creste asemeni unui bulgare de zapada.

Ce apare mai intai, dragostea sau sexul?

       Rapunsul teoretic la intrebare este depinde: de perioada vietii, de cutumele sociale, de parerile si nevoile personale, etc. Practic, lucrurile stau ceva mai simplu: sexul. In secolul vitezei, chiar si relatiile amoroase au fost pe speed forward, timpul de cunoastere a devenit aproape inexistent si nici multitudinea de parteneri disponibili nu prea favorizeaza crearea unei legaturi emotionale. Inceputul unei relatii moderne este asadar  abrupt, asemanator aruncarea intr-un univers necunoscut, bazat mai mult pe cautarea calitatilor dorite intr-o persoana ce te atrage fizic decat pe cunoasterea celuilalt. Cumva parca am castigat liberatate cu pretul profunzimii.

       Daca ar fi sa privim problema doar din perspectiva asta, nu exista decat trei variante, toate posibile: sex fara obligatii, iubire fara sex si ambele, Si femeile si barbatii pot face sex de dragul placerii, de dragul sportului, de dragul de a se detasa de viata cotidiana pentru o ora sau pur si simplu pentru ca sunt atrasi de cineva nedorind sa isi complice viata. In ciuda opiniei generale, femeile pot fi la fel de neimplicate afectiv ca barbatii, deci din punctul asta de vedere diferenta intre sexe este foarte mica. Pe de alta parte, se poate intampla sa iubesti un om fara a simti nici cea mai mica urma de atractie sexuala, iar acelea sunt momentele in care iti vine sa urli la cer de frustrare. Se intampla mult mai rar dar hormonii nu functioneaza dupa regulile ratiunii oricat de mult ti-ai dori sau oricat de potrivit ar fi celalalt. Magia se intampla abia cand o singura persoana iti ofera si iubire si sex. Dar pana acolo e cale lunga.

M-a parasit pentru...

       "M-a parasit pentru altul/alta" e fraza cheie pe care nu se poate sa nu o auzi daca intrebi pe cineva despre ultima relatie alaturi de "am iubit candva si ala/aia a fost un nemernic/a".

        Okey, sa presupunem ca esti in situatia asta. Ca intr-adevar esti, cum iti place sa spui, "parasit". Conteaza ca fostul partener are acum o noua relatie? Conteaza doar daca ii permiti sa conteze, daca transformi iubirea intr-o competitie de genul "fie ca cel cu cele mai multe calitati sa castige", iar asta mi se pare din punctul meu de vedere o perspectiva gresita. Mai degraba in iubire este vorba de alegeri, de potrivire asemeni unor piese de puzzle. Daca celalalt a ales ca este mai bine, hm, completat de o terta persoana, oare nu este usor de presupus ca nici tu nu ti-ai gasit jumatatea perfecta? Nu imi spune ca nu vei mai iubi din nou, poate ca nu se va intampla asta maine, peste o luna, dar mai ai in fata multi ani si multa iubire de oferit. E okey sa suferi acum, sa doara putin, dar la un anumit punct ti se vor inchide ranile. Iti mai amintesti cat ai suferit dupa prima iubire? Credeai atunci ca vei muri, ca nu vei mai putea niciodata respira liber, dar ai depasit momentul. Acum de ce ar fi diferit? Ai putina incredere in tine!

Omul nesuferit

       Probabil ca in momentul in care ai citit titlul ti-a venit in minte un nume. Da, exact acea persoana care nu are niciodata prea multi prieteni, cea care a uitat sa zambeasca de dragul de a zambi sau sa mai faca un gest a carui unica rasplata e zambetul celuilalt. Acea persoana care priveste mereu in curtea vecinului, evalueaza capra lui si poate ca nu isi doreste sa moara, dar in mod sigur il doare ca nu se materializeaza din aer un asemenea animal in propria lui curte. Vorbesc de acea persoana care desi iti vorbeste despre cat de mult munceste, cat de mult efort depune, dar ghinionul, relatiile, incalzirea globala, orice, stau in calea realizarii si implinirii. Asa ca prefera sa stea pe marginea vietii, criticand si invidiind orice fiinta, ridicand in acelasi timp pumnul spre cerul neindurator care i-a binecuvantat pe altii, iar pe el l-a uitat.

E greu, dar mergi mai departe!

        Ma tot gandesc in ultima perioada la finaluri, la sfarsitul iubirii. In ultima vreme am senzatia ca oriunde m-as duce, orice discutie as purta va atinge inevitabil si subiectul asta. De cele mai multe ori sunt finalurile deschise cele care provoaca atat de mult rau, cand unul dintre cei doi parteneri a ales sa plece fara nici o explicatie sau lasandu-l pe celalalt plin de intrebari si indoieli. "Ma iubit vreodata?", "Am insemnat ceva pentru...?", "De ce? De ce asa?".

        Toate povestile pe care le-am auzit am, pe care le-am trait, au ceva in comun. Intai e furia, o furie oarba indreptata in mod paradoxal chiar spre fiinta iubita, apar lacrimile si durerea, nu iti poti imagina viata fara celaltalt. E mai mult decat un sentiment de abandon, mai degraba te simti pierdut si vulnerabil. Apoi vine dorinta nebuna de a uita, de a sterge cu buretele intrega poveste, de a te indragosti din nou. Cand nici asta nu functioneaza, incepe asteptarea. Si tot astepti...

Decat sa spui o prostie, mai bine taci!

       Sunt obosita, am ascultat prea multi prosti vorbind tot soiul de prostii si chiar nu mai am rabdare sa ascult diverse elucubratii. Desi poate suna sexist, mereu folosit gluma aceea cu femeile sunt nebune si barbatii sunt idioti, iar motivul pentru care femeile sunt nebune este pentru ca barbatii sunt idioti. Ma amuza, era o mica gluma nevinovata. Iar ca intotdeauna a venit realitatea sa imi dea cu propria gluma fix in moalele capului. Nu, unele (repet, unele) femei sunt pur si simplu nebune!

       Pentru ca asta este coltul meu, pentru ca asta este confesiunea mea, tentativa mea de a imi regasi o liniste ravasita de reprosuri, vreau sa il folosesc pentru a imi linisti sufletul. Multumesc pentru ca ma intelegi, pentru ca iti iei ragazul de a citi, iar daca treci prin ceva asemanator nu iti pot da decat sfatul pe care il aplic si eu: fugi pentru a iti salva sanatatea mintala!

Discutii toxice

        In mod sigur si tu ai avut partea ta de asemenea discutii. Ma refer la genul de discutii care nu duc nicaieri, pline de argumente toxice, la sfarsitul carora nu poti decat sa ridici din umeri si sa iti spui un filosofic "n-ai cu cine". Discutiile de genul sunt mult diferite de certurile constructive in care ajungi sa spui ce te deranjeaza cu adevarat si se incearca rezolvarea. Daca o cearta constructiva este inevitabila intr-o relatie, la un anumit punct este chiar sanatoasa, discutiile toxice corodeaza putin cate putin orice legatura emotionala.

      Eu am avut parte una deosebita sambata, m-a socat si m-a suparat, m-a incarcat emotional pentru restul week-end-ului. Surprinzator ca a venit de la o persoana pe care o respectam si pe care la un anumit punct o consideram prietena. Am avut nevoie de o zi pentru a decela adevarul de manipulare in toata mizeria ce mi-a fost servita. Intr-un final am reusit sa imi recapat calmul interior intelegand cateva lucruri.

Dilema cadourilor

       Cred ca am obosit eu de cate ori am auzit "Nu stiu ce sa ii iau lui X cadou. E ocazia Y. Ai ceva idei?". De cele mai multe ori, o situatie de genul se transforma intr-o cautare furibunda prin magazine, nesfarsite discutii cu prietenii, intrebari mai mult sau mai putin subtile si sfarsesc prin nemultumire. La un anumit punct nu inteleg de ce se tortureaza oamenii in halul asta cand a oferi un cadou ar trebui sa fie un moment de bucurie, in esenta oferi ceva unei fiinte dragi.

       Asa ca m-am decis ca sa fac in viteza o lista mica de reguli de urmat daca vrei sa simplifici problema cadourilor si sa scapi de stres.

O mana pe inima

      Despre unele intalnire iti este greu sa vorbesti. Unii oamenii iti raman ca niste rani deschise in suflet ce refuza sa se vindece. Poate ca motivul pentru care inca sangereaza este ca povestea inca nu s-a incheiat. Nu stiu deocamdata, poate voi dezlega misterul la un anumit punct.

      L-am intalnit intr-o zi agitata, un strain pierdut intr-un oras mare cautand un loc decent sa manance. M-am trezit zambindu-i instinctiv, politetea intrebarii m-am surprins placut ("Domnisoara, scuza-ma ca te deranjez, imi poti recomanda un restaurant bun in zona?"). M-a surprins si invitatia lui de a il insoti, dar am zambit, m-am pierdut in ochii lui albastrii si atitudinea rezervata de gentelman m-au facut sa  accept. Nu stiu cand am inceput sa vorbim despre tot si nimic. Jobul lui, jobul meu, pareri, impresii, cateva amintiri, nimicuri importante.

Nu ma suna!

   
     Cred ca e cea mai comuna dilema. O aud de cel putin de cateva ori pe saptamana. Ma suna sau nu ma suna? E asemanator cu jocul acela cu petalele unei flori pentru a afla daca te iubeste sau nu. Atunci incepi sa citesti articole, sa iti intrebi prietenii, sa ceri pareri in stanga si in dreapta.

Little miss self help

     Hey little miss. Am baut ieri o cafea cu tine, mi-ai zambit cu gura pana la urechi si mi-ai insirat platitudini scoase din zecile de carti self help pe care le citesti. M-ai intristat, stii asta? Nu, n-ai de unde sa stii. Tu, care incerci sa te distrezi mereu, n-ai cum sa intelegi cat de trista este masca fericirii pe care o promovezi. Tu inca nu ai inteles ca fericirea nu este perpetua, continua, ca inevitabil sufletul tau are nevoie si de tristeti, regrete, nostalgii. Totul este un echilibru.

Ajutor! M-am indragostit!

     Toti vrem sa ne indragostim, iar eu nu fac exceptie. Fiecare dintre noi a iubit macar o data fara limite, fara retineri, fara ganduri, fara a se intreba de ce, fara a pune in balanta avantajele si dezavantajele unei relatii. Fiecare dintre noi vrea sa regaseasca acea fericire simpla cand un zambet te arunca in cer si nu mai puteai sa cobori de pe norisorul roz. Dar am ajuns sa ne temem pentru ca ne amintim cat de mult a durut cand s-a sfarsit basmul. Data viitoare nu mai facem aceeasi greseala. Si atunci incepem sa rationalizam, incercam sa controlam totul. Macar dintr-un punct de vedere toti oamenii seamana.

Stima de sine scazuta

     Oamenii cauta sa isi satisfaca in principal doua necesitati majore: sa se simta iubiti si sa se simta competenti . Din satisfacerea acestor trebuinte indispensabile egoului nostru se hraneste stima de sine. In toate aspectele vietii cautam sa ne implinim aceste doua nevoi. In viata amoroasa dorim sa fim iubiti, dar sa fim si respectati, admirati, stimati. La serviciu dorim sa fim populari, dar sa fim apreciati pentru competenta noastra. Stima de sine nu este data o data pentru totdeauna. Ea este intr-o continua transformare, deci avem perpetuu nevoie de cele doua alimente emotionale.

Over thinking sau cum iti faci rau singur

 
     Over thinking sau in romana a rumina inseamna a te concentra in mod repetat asupra cauzelor, semificatiilor si consecintelor problemelor tale. In mod sigur esti familiar cu fenomenul. Analizezi la nesfarsit o situatie si nu gasesti nici o solutie. Mintea iti este blocata intr-un cerc vicios de ganduri. Nu se iveste nici o iesire din impas. Incepi sa te intrebi de ce, de ce asa, de ce nu se putea altfel, iti faci scenarii, interpretezi semne, aluzii. Reiei procesul de cateva ori (sigur iti scapa ceva!). Apoi obosesti si devii din ce in ce mai trist. Nu mai ai chef de nimic altceva, vrei doar sa aflii raspunsurile care iti vor reda linistea. Cum te opresti?                                                                                                                                                  

Legea atractiei

      S-a facut si inca se face mare valva in jurul carticelei "The secret". In mod sigur si tu trebuie sa fi auzit despre legea atractiei. Cred in ea, dar doar pe jumatate. Restul sunt dubii pe care orice om si le rezerva cand un sistem de gandire vine cu o recompensa majora: tot ce iti doresti.

     Cartea este construita pe doua mari linii directoare. Pe de o parte ca nu poti avea o stare de bine, pace, liniste, fericire, daca gandurile tale zboara toate intr-o directie negativa. Destul de evident, nu? In acelasi timp foarte folositor. Iti poti schimba starea schimband natura gandurilor. Asta transmite un semnal catre Univers atragandu-i atentia ca esti pregatit sa ti se intample lucruri bune. Nu spune insa si cum sa reusesti asta, asa ca nu ne ramane decat sa scotocim prin cartile de psihologie si poate prin ceva filosofie budista pentru raspuns. Pe de alta parte, cartea afirma ca daca iti vrei ceva din tot sufletul, vizualizezi ce iti doresti, Universul conspira ca dorinta sa ti se indeplineasca. Aproape pot sa pun pariu ce dorinta ti-ai pus acum, nu? Sa castigi la loto. Ti-ai facut o nota mentala sa iei un bilet pentru extragerea de duminica. Eh, din pacate aici nu merge asa. Desi cartea doar aminteste, munca este o parte esentiala, inevitabila a intregului proces.  Atentie, iti poti atrage si diverse nenorociri tot anticipandu-le!

Cum sa iti controlezi furia

       

     Da-mi voie sa iti povestesc intamplarea mea de asta-seara. Am ajuns si eu acasa dupa o zi grea la serviciu si deschid laptopul. Vroiam sa ascult muzica, sa citesc cateva stiri sau bloguri, cam ce face orice om care vrea sa se relaxeze putin. Toate bune si frumoase pana cand constat ca laptopul nu se conecteaza la wi-fi. Ma infurii. Rau. Schimb cateva setari. Nimic. Pe masura ce minutele trec furia mea creste. Sun la servicii cu clientii, ma infurii si mai rau. Tot universul conspira sa ma faca pe mine nefericita.

Cum sa iti faci usor prieteni

     Un studiu comandat de compania britanica Genius Gluten Free, o companie alimentara, arata ca oamenii au tendinta de a lega mai usor prietenii la locul de munca datorita modului de a gandi asemanator si a timpului indelungat petrecut in aceeasi institutie. O treime din adultii ce au participat la studiu au precizat ca au mai multe lucruri in comun cu colegii de serviciu decat cu rudele sau prietenii lor. Interesante concluzii, nu crezi?

Un sfat cu de toate, va rog!

 
    Cine nu cunoaste acea stare de confuzie care ne face sa punem mana pe telefon si sa sunam un prieten? Avem nevoie de o minte limpede, rationala, de cineva in care sa avem incredere, de o ureche  binevoitoare si de un umar puternic. 

     Ne placem de asemenea sa dam sfaturi. Poate pentru ca ne place sa credem ca ne putem descurca in orice situatie. Iubim sa explicam in detaliu altcuiva ce are de facut, ce am face noi in situatia respectiva, dar nu acum, ieri daca s-ar putea. Uneori nici nu avem rabdare sa ascultam, sa empatizam ca sa dam replica, stim deja, am trecut si noi prin asta la un anumit punct in viata. 

Cum sa ignori criticile nedrepte

      Toata lumea a fost la un anumit punct ridiculizata, mintita, inselata sau tradata de un prieten drag. Dar sa nu ne lasam prada autocompatimirii inca, exista solutie, poti alege sa nu ne lasi tulburat de criticile celorlalti!

     Nu orice critica este un lucru rau. Unde ai fi acum daca nu ai fi primit si cateva critici constructive? Cum ai mai fi stiut unde si cum gresesti? Cum ai fi putut sa inveti si iti corectezi erorile? Fara criticile parintilor de exemplu? Dar mai sunt si celelalte critici, cele nedrepte, cele pe care le iei ca o insulta personala si te chinuie ore in sir dupa ce le-ai auzit.