Da-mi voie sa iti povestesc intamplarea mea de asta-seara. Am ajuns si eu acasa dupa o zi grea la serviciu si deschid laptopul. Vroiam sa ascult muzica, sa citesc cateva stiri sau bloguri, cam ce face orice om care vrea sa se relaxeze putin. Toate bune si frumoase pana cand constat ca laptopul nu se conecteaza la wi-fi. Ma infurii. Rau. Schimb cateva setari. Nimic. Pe masura ce minutele trec furia mea creste. Sun la servicii cu clientii, ma infurii si mai rau. Tot universul conspira sa ma faca pe mine nefericita.
Imi alung catelul in alta camera desi unica lui vina era ca se afla acolo. Dupa 5 minute incep sa injur laptopul. Da, oricat de ridicol suna, sunt convinsa ca si tu te-ai trezit vorbind cu un obiect cand esti furios. Poate ti-ai dorit sa il spargi, sa il arunci pe geam. E vina lui ca nu raspunde la comenzi.
Imi alung catelul in alta camera desi unica lui vina era ca se afla acolo. Dupa 5 minute incep sa injur laptopul. Da, oricat de ridicol suna, sunt convinsa ca si tu te-ai trezit vorbind cu un obiect cand esti furios. Poate ti-ai dorit sa il spargi, sa il arunci pe geam. E vina lui ca nu raspunde la comenzi.
Apoi intervine ratiunea. Inchid laptopul, imi pun un cd cu nocturna preferata a lui Chopin, respir adanc si incep sa meditez. Ce e in neregula? Abia atunci constientizez cat de obosita sunt. Nici durerea de genunchi care m-a chinuit toata ziua nu m-a ajutat, impactul durerilor fizice asupra starii de spirit a fost demonstrat de oamenii de stiinta de zeci de ani. Deci fondul meu emotional nu era unul bun. Apoi realizez ca am tendinta de a imi revarsa nervii pe fiintele dragi mie. Vinovatia isi arata coltii. Imi chem odorul, ma joc cu el, ii ofer cateva recompense. Noroc ca el ma iubeste neconditionat, un om nu stiu daca ar fi atat de intelegator. Imi promit mie ca nu voi mai face asta vreodata.
Ma straduiesc sa ma analizez in continuare, nu e cea mai placuta senzatie, de obicei stau pe partea cealalta a baricadei din prisma profesiei. Eu sunt cea care analizez si ajut. Raspunsul se formuleaza clar aproape imediat. Sunt atat de obosita pentru ca incerc sa fac totul singura. Nu stiu sa imi dozez efortul. Eu vreau totul, perfect si acum. Mai mult decat atat, in mine traieste copilul abandonat care a invatat sa se bazeze doar pe el insusi, cel care stie atat de bine sa ofere dar habar nu are sa primeasca. Trebuie sa schimb asta la mine.
Am invatat ceva din cearta mea cu laptopul. Am invatat ca, desi nu imi dau seama, acumulez mici frustrari care ma fac sa refulez. Rar, e drept, dar exista. De maine incep sa iau masuri, mai las din responsabilitatile pe care singura mi le-am asumat pe umerii altora. Sa imi aloc mai mult timp pentru mine. Un prim pas. Vor urma altii.
De ce iti fac aceasta confesiune? O parte din mine se simte rusinata. Partea cealalta vrea sa inveti din greselile mele si sa nu le repeti. Furia este o emotie distructiva. In prima faza iti anuleaza ratiunea, mintea ti se invarte in cercuri. In a doua faza poti sa o controlezi. Analizeaza-o. Afla de ce te enervezi (fie ca este un lucru minor, ca in cazul meu, sau ceva foarte important intotdeauna exista o cauza). Lucreaza asupra problemelor pe care le-ai identificat.
Pe termen scurt, psihologia considera un mare castig daca reusesti sa maresti timpul dintre declansarea furiei si manifestarea ei. Pe termen lung, furia iti atrage atentia spre unele probleme nerezolvate.
Controleaza-o tu sau te va controla ea pe tine!
Iti doresc o zi linistita!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu