Daca intrebi acum un prieten, o cunostiinta, chiar un strain cum se simte, in mod sigur raspunsul nu va fi "sunt fericit". Respectiva persoana va gasi ca subiect de discutie o mica iritare, un mic neajuns trecut sau prezent. "Uite, nu sunt fericit din cauza asta!".
De ce ne este frica sa recunoastem ca suntem fericiti? Pentru ca in subconstientul nostru traieste o superstitie: va trebui cumva sa platim fericirea. Asadar ne temem ca prin recunoastere vom atrage cine stie ce nenorocire.
Da. Se intampla uneori sa te prabusesti de pe cea mai inalta culme a fericirii intr-un abis al disperarii, dar fenomenul poate fi explicat mai degraba prin teoria regresiei la medie decat printr-o dorinta divina de a duce existente chinuite. Fericirea ca si nefericirea nu dureaza vesnic, alterneaza intr-un ciclu inevitabil.
Pe de alta parte, fragilitatea fericirii este un motiv in plus pentru a o recunoaste, de a o trai din tot sufletul si impartasi cu cei dragi. Astfel chiar daca o vom pierde se va intoarce mai repede decat credem sau speram!
Tu cum te simti? Eu iti doresc o zi minunata!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu