O mana pe inima

      Despre unele intalnire iti este greu sa vorbesti. Unii oamenii iti raman ca niste rani deschise in suflet ce refuza sa se vindece. Poate ca motivul pentru care inca sangereaza este ca povestea inca nu s-a incheiat. Nu stiu deocamdata, poate voi dezlega misterul la un anumit punct.

      L-am intalnit intr-o zi agitata, un strain pierdut intr-un oras mare cautand un loc decent sa manance. M-am trezit zambindu-i instinctiv, politetea intrebarii m-am surprins placut ("Domnisoara, scuza-ma ca te deranjez, imi poti recomanda un restaurant bun in zona?"). M-a surprins si invitatia lui de a il insoti, dar am zambit, m-am pierdut in ochii lui albastrii si atitudinea rezervata de gentelman m-au facut sa  accept. Nu stiu cand am inceput sa vorbim despre tot si nimic. Jobul lui, jobul meu, pareri, impresii, cateva amintiri, nimicuri importante.


      Lunile urmatoare ni le-am petrecut fie la telefon, fie pe drumul ce leaga Bucurestiul de Craiova. Nu il iubeam, nu cred ca ma iubea. Nu atunci. Ne simteam bine unul in compania celuilalt, era ceva nedefinit care ne atragea unul spre celalalt. Nu eram eram fericita, mai degraba multumita, aveam un loc cald in bratele lui si un umar puternic daca aveam nevoie sa plang. Aveam mai mult decat libertatea mea, aveam pe cineva care o intelegea si o respecta.

     Ultima data cand a condus cei 250 de km dintre noi a fost diferit. O seara care a inceput ca de obicei. Cu saruturi de dor, cu mici complimente, cu flori si iesit la masa. O seara care s-a incheiat diferit, "ramai cu mine in noaptea asta" ma roaga cu acea voce dulce a lui. Imi spune noapte buna si imi ia mana si mi-o pune pe pieptul lui lasand ca bataile inimii lui sa imi linisteasca gandurile si sa adorm si eu. Am ramas asa multe ore, mult dupa ce a adormit el, fara somn, cu ritmicele batai ale inimii lui sub palma, realizand ca sunt fericita, mai mult decat am fost vreodata.

      Uneori este nevoie de atat, de o mana pe inima, sa ajungi sa iubesti pe cineva. Si in dimineata aceea a fost prima dimineata in care am plans ca ne desparteam. Uneori de atat este nevoie, de o mana pe inima, ca apara o rana in propria ta inima. Imi lipseste si pana data viitoare stiu ca voi sangera dor imposibil de alinat de cuvinte. "Si mie imi e dor de tine" nu inseamna nimic cand tanjesti dupa o imbratisare.