Exista un lucru pentru care nu imi pot cere scuze. Nu pot cere iertare pentru ca am nevoie de liniste, de un moment de singuratate, de tihna. Am nevoie sa fiu singura cu gandurile mele, cu o carte buna in fata, ascultand o melodie lenta, sa ma reincarcarc emotional.Nu, asta nu inseamna ca nu te iubesc, inseamna doar ca sunt obosita. E un vid emotional, un gol ce ma sperie si pe mine, de parca prea multa iubire sau compasiune a fost scoasa din mine si nimic nu a fost pus in loc. Sunt obosita si trebuie sa ma odihnesc ca maine sa pot spera din nou. Am nevoie de ceva frumos ca maine sa pot vedea din nou partea buna a lucrurilor, am nevoie de nostalgia mea de acum pentru ca sa imi regasesc entuziasmul.
Poate vei reusi sa ma intelegi, nu stiu sa mint, sa spun ca totul este bine cand simt ca nimic nu este bine. Nici nu vreau sa o fac, ce rost ar avea? Pe cine ar ajuta o minciuna? Nu sunt inger, desi deseori ma asemeni cu unul, nu pot sa iubesc mereu, continuu, mai am nevoie din cand in cand sa ma retrag in tacerea mea ca sa ma regasesc pe mine. Poate te ranesc, poate ca imi pare rau ca simt asta, dar nu imi pot cere scuze pentru asta. Iti cer intelegea insa.
Iti fac o promisiune: ma voi intoarce la tine, la lume, la tot ce stiu dupa ce imi voi termina pelerinajul printre umbrele mele. Mereu voi gasi o cale sa ma intorc. Te iubesc, dar acum am nevoie sa nu vorbesc, sa nu fac nimic, doar sa exist! Ai incredere in mine, am nevoie de mine ca sa fim din nou noi, asta lucrul pentru care nu imi pot cere scuze!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu