Genul programului: telenovela!

      Din categoria intalniri pe care as vrea sa le ratez, dar nu prea am cum, primele pe lista mea ar fi reginele dramei. In cateva ore doua domnisoare mi-au povestit viata lor plina de iubire, gelozie, schimbari de planuri, gesturi marete si teatrale. Pot spune ca nici Marimar sau Salome (telenovele preferate ale bunicii mele) nu erau nici pe departe atat de intense ca o zi din viata lor.

     Fara sa imi dau seama, la un anumit punct din mijlocul discutiei, creierul meu a luat o pauza de recreere. Nu mai puteam acumula atata informatie, nu mai puteam procesa implicatiile fiecarei fraze rostite sau fiecarui nimic intamplat, ma saturasem de lacrimile iubitilor raniti si de impacarile cu sarutari pe talpi (le gaseam un pic cam prea cliseice). Asa ca am inceput sa ma intreb de ce cineva alege sa traiasca o viata de genul, o viata plina de zguduiri, de extazuri si agonii, de ce nu prefera o existenta mai calma, mai profunda.


        Mintea mea din ce in ce mai obosita a realizat ca unele femei iubesc genul asta de drama. Iubesc atentia ce o primesc din partea tuturor in momentul in care sufera, protectia si ocrotirea, complimentele si toate manifestarile iubirii celorlalti. In plus, au senzatia ca suferinta in iubire le da un nimb de martire, ceva in plus fata de celelalte femei. Cumva nu pot intelege iubirea ca implinire, ci doar ca suferinta, un daca nu suferi nu iubesti. Nu, domnisoarelor, iubirea nu doare, alte lucruri dor: respingerea, lipsa de respect, tradarea, etc.

       Majoritatea persoanelor care duc genul acesta de existenta au si o mica doza de adictie fata de haos. Persoanele normale incearca sa isi rezolve probleme reale sau macar le infrunta, o drama queen se agata de o problema minora, o mica nefericire de moment careia ii da mai multa importanta decat merita pentru a evita sa se confrunte cu cele serioase. Pe de alta parte, nevoia de telenovela implineste o alta nevoie fundamentala, de a simti ca traiesc, ca ard complet intr-un foc de proportii biblice, de dragul de a simti o strafulgerare de adrenalina.

        Nu ma intelegeti gresit, orice om se gaseste la un anumit punct intr-o mica drama personala. Diferenta este daca incearca sa o depaseasca sau o transforma intr-un stil de viata. Diferenta este ca in primul caz, persoana respectiva construieste relatii stabile, iar in cel de-al doilea caz se gaseste mereu in relatii care nu au nici un pic de stabilitate sau previzibilitate. Iar o drama queen simte mereu nevoia de mai multa, de tot mai multa drama care sa ii alimenteze nevoile, desi aceasta viziune asupra lumii ii indeparteaza pe ceilalti.

       Persoanele cu genul acesta de adictie, daca nu se gasesc in postura favorita, incearca sa o creeze. Vor face ei o mica inginerie in urma careia sa reiese un mic scandal, o mica telenovela, o mica drama, pentru ca in caz contrar nu ar avea nimic despre care sa obsedeze. Deci: atentie! In plus, au tedinta de a se inconjura de persoane la fel de conflictuale pentru a mentine nivelul de haos la cote ridicate!

       Zi minunata iti doresc, plina de iubire, calm si liniste!