Omul nesuferit

       Probabil ca in momentul in care ai citit titlul ti-a venit in minte un nume. Da, exact acea persoana care nu are niciodata prea multi prieteni, cea care a uitat sa zambeasca de dragul de a zambi sau sa mai faca un gest a carui unica rasplata e zambetul celuilalt. Acea persoana care priveste mereu in curtea vecinului, evalueaza capra lui si poate ca nu isi doreste sa moara, dar in mod sigur il doare ca nu se materializeaza din aer un asemenea animal in propria lui curte. Vorbesc de acea persoana care desi iti vorbeste despre cat de mult munceste, cat de mult efort depune, dar ghinionul, relatiile, incalzirea globala, orice, stau in calea realizarii si implinirii. Asa ca prefera sa stea pe marginea vietii, criticand si invidiind orice fiinta, ridicand in acelasi timp pumnul spre cerul neindurator care i-a binecuvantat pe altii, iar pe el l-a uitat.

       Omul nesuferit, cel care asteapta oricand ocazia unei replici usturatoare (ca sa fie tinut minte!), nu ii mai vede pe ceilalti ca pe niste oameni, cu emotii si vulnerabilitati, ci ca pe niste instrumente de a isi atinge scopurile, fie ca acestea din urma sunt sociale sau este vorba despre necesitatea de a se simti superior. Poate ca la prima vedere pare sociabil, deschis, dar frustrarea acumulata nu ii permite sa dezvolte relatii de calitate mereu intrand in competitie cu partenerul. Iar frustrarea se adanceste. Cercul vicios se inchide, lumea il respinge pentru comportamentul sau ursuz sau rautatile gratuite, iar el respinge lumea pentru ca este rea cu el.

     Aici intervine si legea atractiei sau poate este doar proverbul acela romanesc cu "ce semeni, aia aduni". Nici macar cadourile pe care le primesti de la un asemenea om nu sunt daruri, sunt investitii din care va trage foloase ulterioare. Omul acela a inteles ca se poate baza doar pe sine, deci se simte indreptatit sa ii nedreptateasca pe altii pentru a isi asigura bunastarea, doar ceilalti au obtinut atat de usor totul. Atmosfera conflictuala il insoteste oriunde se duce, dar nu il mai deranjeaza demult, ba chiar se simte bine, puternic si in control manipuland situatiile in favoarea lui, folosindu-ti emotiile impotriva ta, bucurandu-se in momentul in care iti descopera un punct nevralgic pentru a lovi. Se mandreste cu realismul lui, catalogand orice gest de bunatate intamplatoare ca "o prostie". Poate ca el este destinatarul acelui gest de compasiune, dar tot el este cel care il considera pe celalalt prost, poate prost de bun, ar oricum prost.

      Intr-un fel este trist, omul acela nesuferit are cea mai mare nevoie de afectiune, de iubire si de frumos, dar daca realizeaza asta nu stie cum sa o ceara. Prefera sa se comporte precum un zgarcit ce vrea sa primeasca de la toata lumea, dar sa nu ofere nimic. E adevarat, un astfel de om nu stie sa ofere nimic emotional sau poate a stiut candva dar a uitat. Data viitoare cand intalnesti un astfel de om, pareaza-i atacurile verbale cu un zambet. Poate cine stie, poate ii amintesti!