RSS

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Pregatire pentru intalnire


     Nu stiu cum va comportati voi, dar pe mine o invitatie in oras din partea tipului pe care il visez de cateva saptamani ma arunca intr-o frenezie greu de controlat. Desi am stabilit ca vine sa ma ia de acasa pe la ora 8, deja de cateva ore bune ma agit prin casa si nu prea sunt semne ca ma voi opri in viitorul apropiat.

    Emotiile mele sunt atat de contradictorii incat nu reusesc sa fac nici macar o ordine relativa in ele. Sunt atat de entuziasmata incat imi vine sa dansez prin casa sau sa sar intr-un picior. Ce pot sa spun, mi-a fost dor de el si simplul gand ca va fi din nou atat de aproape de mine, ca ma va tine in brate si saruta, ma face sa visez cu ochii deschisi vreo jumatate de ora (deh, cine a avut o relatie la distanta intelege in mod sigur ce simt)! Iar in mijlocul contemplarii fascinatiei mele pentru ochii lui albastrii incepe panica care pleaca de la o banala intrebare ca"eu cu ce ma imbrac?" si care creste asemeni unui bulgare de zapada.

       Bineinteles ca fix in ziua asta ma trezesc ca nu am cu ce sa ma imbrac, rascolesc un sifonier care mai are putin si cade pe mine din cauza greutatii hainelor, dar care nu contine nici un outfit acceptabil pentru ocazie (de ce nu am fost la cumparaturi mai devreme?). Nimic sa ma faca sa arat si eu sexy. Bineinteles ca fix in momentul in care ma uit in oglinda imi vad absolut toate defectele, parca de ieri si pana azi mi-a crescut burta de vreo 2 ori, am facut gusa extrem de proeminenta si mi-au aparut absolut toate cosurile posibile, parul meu nu vrea sa stea in nici un fel astazi si lista poate continua pana maine. Ma simt precum ratusca cea urata cand ma gandesc ca el va veni asa cum il stiu mereu, frumos si elegant, aproape prea perfect. Ma consolez ca voi fi inteligenta si fermecatoare pana imi dau seama ca emotiile vor face sa mi se opreasca orice cuvant in gat dupa ce ma va lua in brate! Perfect, ce pot sa zic! Incep sa imi sun prietenele pentru sfaturi, consultari, consolari, dar la sfarsitul discutiilor sunt la fel de confuza. Ce ma fac?

     Asa ca decid sa ma opresc pentru 10 minute, mai am suficient timp!, sa imi fac o cafea, sa fumez o tigara si sa ma linistesc. Usor usor imi dau seama ca exagerez, ca toata agitatia si nebunia pe care o traiesc nu este decat dorinta mea de a fi perfecta sau cel putin memorabila. Incerc sa ma relaxez si raspunsurile la intrebarile existentiale ce m-au chinuit toata dupa-amiaza apar de la sine. De ce sa ma chinuiesc sa fiu sexy cand asta nu e genul meu, de ce sa imi pun masti cand el imi complimenta adesea naturaletea? De ce sa nu ma duc eu imbracata cu ce ma simt bine, comportandu-ma ca de obicei, relaxat si afectuos, in loc sa ma dau de ceasul mortii sa par cineva care nu sunt doar pentru ca o revista glossy scrie ca asta e sexy? In esenta, de ce sa nu fiu eu? Daca ar fi dorit o vampa ar fi incercat sa cucereasca una, dar ma doreste pe mine . Pe mine vrea sa ma vada, nu vreo varianta artificiala a mea. Si problema emotiilor devine banala, ii voi zambi si ii voi spune cat de dragut este. Daca mereu am crezut in comunicare si sinceritate, de ce m-as stradui acum sa ascund, sa par intangibila si dezinteresata?

       Daca si voi treceti prin emotiile unei intalniri, fie ca este prima fie ca este o revedere, fie ca este una speciala, amintiti-va sa fiti voi insiva! Eu aproape am uitat astazi. Nimic pe lumea asta nu este mai atragator sau mai fascinant ca un om asumat si atat de sigur pe sine incat isi permite sa fie si vulnerabil. Va tin pumnii!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu