M-ai sunat ieri dupa cativa ani. Motivul pentru care ne-am despartit abia mi-l amintesc, ramane doar cu senzatia ca am fugit unul de altul cand trebuia sa fugim unul spre celalalt din toate puterile. Nici macar anii in care nu am schimbat macar o vorba nu conteaza, dupa ce ti-am auzit vocea m-am simtit din nou tanara si indragostita, visatoare si confuza. Nu ai cum sa stii cate nopti am sperat sa am ocazia sa iti spun in ce hal te-am iubit si in ce hal m-ai ranit, dar acum cuvintele imi mor pe buze, ce rost are sa ti le impartasesc?
Imi spui ca iti pare rau, ca erai prea tanar, ca nu erai pregatit. Dar oare chiar iti pare rau pentru toate promisiunile pe care mi le-ai facut, fiecare dintre ele m-a durut ca o rana, dar atunci n-a contat, nu? Imi spui ca m-ai iubit mereu. As vrea sa te cred, as vrea din suflet sa cred ca macar tot ce am trait impreuna a fost real, dar mintea mea nu se poate abtine si ma intreaba "cand?". Cand m-ai iubit, dragule? Cand erai fericit in alte relatii sau cand alte relatii te-au dezamagit? Tu dintre toti oamenii ar trebui sa stii ca asta nu este suficient. Aparent am castigat competitia cu alte femei, aparent consideri ca ma potrivesc mai bine in viata ta decat altcineva. Tu ar trebui sa stii deja ca asta este prea putin pentru mine.
Dragul meu fost iubit, nu pot nega, inca mai simt ceva pentru tine, taciuni ai unei vechi si triste iubiri, inca mai am zile in care imi e dor de tine, inca imi lipsesti, inca... Probabil ca acest inca va dura cat timp inima imi va bate, dar este mai bine asa, prefer sa imi fii amintire, tipar, dor, umbra, parte din suflet. Poate daca te-ai fi intors mai devreme, poate cand inca eram fata care facea un pariu cu iubirea cand sansele erau sub 10%. Acum este prea tarziu, cu ce drept vii acum sa imi intorci sufletul pe dos? Pleaca!
Sau ramai si fa singurul lucru care nu l-ai facut niciodata: lupta pentru mine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu