Sunt mai puternica ca tine si tu nu stii asta, iubitule!

     Ne-am iubit, scumpule, toata lumea a stiut asta, doar noi nu am crezut. Ne-am ranit unul pe celalalt cu neincrederea noastra, am renuntat la noi, ne-a fost frica de fericire, ne-am temut de sfarsitul iubirii si de durerea pierderii asa ca ne-am zis ca e mai bine sa nu avem ce pierde. Am fugit unul de altul cand tot ce trebuia sa facem era sa fugim unul spre celalalt cu sufletul in mana. Am gresit amandoi, ce prosti am putut sa fim, tocmai noi care ne mandream atat cu inteligenta noastra! Dar e o diferenta majora intre noi...

Renunt la fumat!

     Fie ca esti fumator sau nefumator, nu se poate sa nu fi auzit povestea cu "eu nu sunt dependent, ma pot lasa cand vreau, fumez de placere, ma calmeaza" insotita de aceea cu "mie nu mi se poate intampla nimic rau, stii doar ca matusa/ bunicul/ vecinul de la 4 a fumat toata viata si nu a avut nimic". Cu astea doua povesti imi adormeam si eu ratiunea atat de des cand imi mai aruncam ochii spre pachetul de tigari si vedeam ca tin in mana biletul spre cancer pulmonar. Alalteri dimineata m-am trezit, dar ca niciodata uitasem sa imi cumpar tigari cu o seara inainte. Pur si simplu nu aveam nici una. Cum niciodata nu am avut o dependenta psihologica majora si eram foarte obosita, am decis sa ma duc mai pe seara sa imi cumpar un pachet. Toate bune si frumoase daca nu incepea sevrajul nicotinic pe la pranz si am realizat ca tigara nu este o placere pentru mine, a devenit dependenta, viciu si chiar trebuie sa ma las!

Dragoste sau nebunie temporara

    "Totul e bine cand se termina cu bine" spune un proverb romanesc si dupa ziua pe care am avut-o ieri inclin sa cred ca este un mare adevar. Nu stiu cum sa definesc exact experienta sau lectiile zilei de ieri, probabil ca dragoste sau nebunie temporara, dar nu stiu exact care dintre cele doua primeaza. Probabil imi voi da seama in momentul in care mi se va sterge de pe chip zambetul asta tamp sau nu voi mai avea creierul intoxicat de imaginea lui.

     Aveam o zi banala, m-am cufundat in rutina zilnica pana cand Universul s-a gandit sa imi dea ceva adrenalina si sa ma scoata din visarea nostalgica a unei zile ploioase. Recunosc ca foloseam monotonia actelor de completat pentru a uita ultimele discutii cu iubitul care au fost orice in afara de placute sau confortabile. La capatul exasperarii am propus sa luam o pauza ceea ce pentru mine e limbajul universal pentru "vreau sa ma despart de tine si nu stiu cum sa iti spun", pur si simplu obosisem. Serios, nu imi imaginam ca dragostea poate fi atat de grea si de complicata. Sau poate doar dragostea mea e grea de cap uneori!

Program de duminica: fosta relatie in reluare!

      N-am catusi de putin obsesia zilei de luni. Nu cred ca lunea nici iarba nu creste, din contra prefer sa imi incep saptamana cu extuziasm debordant chit ca o voi termina franta de oboseala. Deci nu voi posta pe facebook vreo imagine cu "maine e luni, o iau iar de coada", comentarii pline de lacrimi de crocodil legate de acest aspect si nici nu va voi povesti ce groaznica este aceasta zi. Totusi, vorba celor de la Europa Fm, mai e mult pana luni, nu de alta dar astazi e duminica.

     Duminica este ziua mea de singuratate si timp pentru mine: de odihna, de lectura pe apucate, de facut o prajitura si ascultat muzica buna. In nici o zi a saptamanii nu sunt mai fericita decat cea lasata de Domnul pentru odihna, sunt calma, relaxata, zen in pijama si nemachiata. Pana si telefonul meu se odihneste inchis si bagat intr-o priza. E de-a dreptul raiul pe pamant pentru mine dupa 6 zile mereu pe fuga. Eh, de data asta starea de bine si de calm se lasa asteptata.  Mai rau de atat. M-au apucat toti nervii. Complet nepoftit, nedorit, din strafundurile memoriei mele mi se materializeaza in constient imaginea fostului meu iubit. La revedere sunday zen, bun venit razboi interior!

Pregatire pentru intalnire

     Nu stiu cum va comportati voi, dar pe mine o invitatie in oras din partea tipului pe care il visez de cateva saptamani ma arunca intr-o frenezie greu de controlat. Desi am stabilit ca vine sa ma ia de acasa pe la ora 8, deja de cateva ore bune ma agit prin casa si nu prea sunt semne ca ma voi opri in viitorul apropiat.

    Emotiile mele sunt atat de contradictorii incat nu reusesc sa fac nici macar o ordine relativa in ele. Sunt atat de entuziasmata incat imi vine sa dansez prin casa sau sa sar intr-un picior. Ce pot sa spun, mi-a fost dor de el si simplul gand ca va fi din nou atat de aproape de mine, ca ma va tine in brate si saruta, ma face sa visez cu ochii deschisi vreo jumatate de ora (deh, cine a avut o relatie la distanta intelege in mod sigur ce simt)! Iar in mijlocul contemplarii fascinatiei mele pentru ochii lui albastrii incepe panica care pleaca de la o banala intrebare ca"eu cu ce ma imbrac?" si care creste asemeni unui bulgare de zapada.

Ce apare mai intai, dragostea sau sexul?

       Rapunsul teoretic la intrebare este depinde: de perioada vietii, de cutumele sociale, de parerile si nevoile personale, etc. Practic, lucrurile stau ceva mai simplu: sexul. In secolul vitezei, chiar si relatiile amoroase au fost pe speed forward, timpul de cunoastere a devenit aproape inexistent si nici multitudinea de parteneri disponibili nu prea favorizeaza crearea unei legaturi emotionale. Inceputul unei relatii moderne este asadar  abrupt, asemanator aruncarea intr-un univers necunoscut, bazat mai mult pe cautarea calitatilor dorite intr-o persoana ce te atrage fizic decat pe cunoasterea celuilalt. Cumva parca am castigat liberatate cu pretul profunzimii.

       Daca ar fi sa privim problema doar din perspectiva asta, nu exista decat trei variante, toate posibile: sex fara obligatii, iubire fara sex si ambele, Si femeile si barbatii pot face sex de dragul placerii, de dragul sportului, de dragul de a se detasa de viata cotidiana pentru o ora sau pur si simplu pentru ca sunt atrasi de cineva nedorind sa isi complice viata. In ciuda opiniei generale, femeile pot fi la fel de neimplicate afectiv ca barbatii, deci din punctul asta de vedere diferenta intre sexe este foarte mica. Pe de alta parte, se poate intampla sa iubesti un om fara a simti nici cea mai mica urma de atractie sexuala, iar acelea sunt momentele in care iti vine sa urli la cer de frustrare. Se intampla mult mai rar dar hormonii nu functioneaza dupa regulile ratiunii oricat de mult ti-ai dori sau oricat de potrivit ar fi celalalt. Magia se intampla abia cand o singura persoana iti ofera si iubire si sex. Dar pana acolo e cale lunga.

Plictiseala

     M-am trezit ca de obicei, pe jumatate! pana la prima ceasca de cafea, mi-am mancat micul dejun cu aceeasi apatie si lentoare ce imi caracterizeaza fiecare gest pana la ora 11, dar nu ma intreba exact ce pentru ca nu am nici cea mai vaga idee. Sunt sigura insa ca am mancat, mi-am baut cafeaua, am fumat si m-am jucat vreo 10 minute cu catelul meu. La a doua ceasca de cafea a devenit evident: am una dintre zilele "acelea". Sunt plictisita!

Dragul meu fost iubit

     

 Dragule, ma cunosti prea bine, probabil ca stii deja ca voi ascunde cu un zambet si vreo intrebare politicoasa ce simt, ma voi preface indiferenta, voi pretinde ca am uitat. Cu toate acestea scriu despre tine, scriu despre ce simt, daca vreodata iti vei arunca vreodata ochii peste aceste cateva cuvinte amarate poate le vei citi auzindu-mi vocea in mintea si ma vei intelege.

      M-ai sunat ieri dupa cativa ani. Motivul pentru care ne-am despartit abia mi-l amintesc, ramane doar cu senzatia ca am fugit unul de altul cand trebuia sa fugim unul spre celalalt din toate puterile. Nici macar anii in care nu am schimbat macar o vorba nu conteaza, dupa ce ti-am auzit vocea m-am simtit din nou tanara si indragostita, visatoare si confuza. Nu ai cum sa stii cate nopti am sperat sa am ocazia sa iti spun in ce hal te-am iubit si in ce hal m-ai ranit, dar acum cuvintele imi mor pe buze, ce rost are sa ti le impartasesc?

M-a parasit pentru...

       "M-a parasit pentru altul/alta" e fraza cheie pe care nu se poate sa nu o auzi daca intrebi pe cineva despre ultima relatie alaturi de "am iubit candva si ala/aia a fost un nemernic/a".

        Okey, sa presupunem ca esti in situatia asta. Ca intr-adevar esti, cum iti place sa spui, "parasit". Conteaza ca fostul partener are acum o noua relatie? Conteaza doar daca ii permiti sa conteze, daca transformi iubirea intr-o competitie de genul "fie ca cel cu cele mai multe calitati sa castige", iar asta mi se pare din punctul meu de vedere o perspectiva gresita. Mai degraba in iubire este vorba de alegeri, de potrivire asemeni unor piese de puzzle. Daca celalalt a ales ca este mai bine, hm, completat de o terta persoana, oare nu este usor de presupus ca nici tu nu ti-ai gasit jumatatea perfecta? Nu imi spune ca nu vei mai iubi din nou, poate ca nu se va intampla asta maine, peste o luna, dar mai ai in fata multi ani si multa iubire de oferit. E okey sa suferi acum, sa doara putin, dar la un anumit punct ti se vor inchide ranile. Iti mai amintesti cat ai suferit dupa prima iubire? Credeai atunci ca vei muri, ca nu vei mai putea niciodata respira liber, dar ai depasit momentul. Acum de ce ar fi diferit? Ai putina incredere in tine!

Omul nesuferit

       Probabil ca in momentul in care ai citit titlul ti-a venit in minte un nume. Da, exact acea persoana care nu are niciodata prea multi prieteni, cea care a uitat sa zambeasca de dragul de a zambi sau sa mai faca un gest a carui unica rasplata e zambetul celuilalt. Acea persoana care priveste mereu in curtea vecinului, evalueaza capra lui si poate ca nu isi doreste sa moara, dar in mod sigur il doare ca nu se materializeaza din aer un asemenea animal in propria lui curte. Vorbesc de acea persoana care desi iti vorbeste despre cat de mult munceste, cat de mult efort depune, dar ghinionul, relatiile, incalzirea globala, orice, stau in calea realizarii si implinirii. Asa ca prefera sa stea pe marginea vietii, criticand si invidiind orice fiinta, ridicand in acelasi timp pumnul spre cerul neindurator care i-a binecuvantat pe altii, iar pe el l-a uitat.

No more!

       Confesiune de seara: imi place sa fiu placuta ! Initial nu am putut concepe ca asta poate fi un defect. Adica... va rog sa imi aratati si mie un om caruia nu ii place sa fie complimentat, apreciat, valorizat. Ce nu ar fi bine sa incerci sa ii faci fericiti pe cei din jurul tau? Multe!

      Daca tot nu pot dormi si prin minte mi se perinda tot felul de ganduri intamplatoare prefer sa scriu. Sunt obosita, sufletul meu insusi e obosit. Am inceput sa ma intreb de ce ma simt asa, doar mereu incerc sa fac ceea ce trebuie, ceea ce e bine, sa imi fac datoria. Stiu ca am atatea defecte, dar incerc atat de tare sa fiu mai buna in fiecare zi. Sunt obosita, dar nu razboiul pe care il duc permanent cu mine ma face asa. Atunci ce?

Barfe si iar barfe!

      Nu prea ma uit la televizor, poate o data pe an si nici macar atat. Nu mai stiu care e ultima vedeta la moda sau care e ultima gaselnita pentru a atrage atentia a vreunei dive mioritice, nu stiu cine cu cine este combinat sau cine pe cine a inselat. Am preferat mereu linistea unei carti si un album de muzica buna, nu conteaza genul, orice sa aiba mai mult de trei masuri repetitive. Multi au inteles asta ca snobism cand de fapt nu era decat nevoia mea de a imi folosi timpul pentru lucruri mai importante pentru mine. Dar cum nu traiesc singura, ma mai  trezesc fara sa vreau pusa la curent cu ultima barfa de vreo colega sau prietena binevoitoare ce traieste ca spectator ultima poveste de dragoste a lui Liviu Virciu sau vecinului de la 4. Vrei sa iti vorbesc despre starea mea de dezorientare pe care o traiesc in momentele acelea? Nu cred ca este nevoie...